
Ghemotoacele de păr, cunoscute și sub denumirea de „hairballs” sau trichobezoari, apar atunci când pisica înghite fire de păr în timpul toaletării.
Pisicile își petrec o parte importantă din timp îngrijindu-și blana. Limba lor are mici structuri orientate spre interior, care ajută la desprinderea firelor de păr. O parte dintre acestea sunt înghițite și ajung în tractul digestiv.
În mod normal, cea mai mare parte a părului trece prin sistemul digestiv și este eliminată prin fecale. Uneori însă, părul se acumulează în stomac și formează o masă compactă, care poate fi eliminată prin vomă.
Deși se numesc „ghemotoace”, acestea nu sunt de obicei perfect rotunde. Când sunt eliminate, au adesea o formă alungită, asemănătoare unui cilindru sau unui mic „cârnat”.
De ce apar ghemotoacele de păr la pisici?
Principalul motiv este comportamentul normal de toaletare.
Atunci când pisica își linge blana, firele desprinse de pe corp ajung pe limbă și sunt înghițite. Părul conține keratină, o proteină pe care organismul nu o poate digera.
O parte este eliminată prin fecale, însă o anumită cantitate poate rămâne în stomac și se poate aduna treptat.
Cu cât pisica înghite mai mult păr, cu atât poate crește probabilitatea formării unui ghemotoc.
Sunt normale ghemotoacele de păr?
Ghemotoacele ocazionale pot apărea la pisici sănătoase și nu reprezintă automat un motiv de îngrijorare.
Sursele veterinare menționează că eliminarea ocazională a unui ghemotoc poate fi normală. Cornell indică faptul că unele pisici pot elimina un astfel de ghemotoc o dată la una-două săptămâni fără să existe neapărat o problemă, în timp ce VCA recomandă contactarea medicului veterinar dacă pisica elimină ghemotoace prin vomă mai des de aproximativ o dată pe lună.
Prin urmare, nu există un număr universal care să fie normal pentru fiecare pisică. Contează frecvența obișnuită a animalului și dacă apar și alte simptome.
Ce pisici sunt mai predispuse la ghemotoace?
Pisicile cu blană lungă
Pisicile cu blană lungă, precum Persana sau Maine Coon, sunt mai predispuse deoarece pot înghiți cantități mai mari de păr în timpul toaletării.
Totuși, și pisicile cu blană scurtă pot forma ghemotoace.
Pisicile care se toaletează foarte mult
Unele pisici sunt pur și simplu mai preocupate de curățarea blănii decât altele.
Cu cât își ling mai mult blana, cu atât cantitatea de păr înghițită poate crește.
Dacă însă observi că pisica a început brusc să se lingă excesiv, este important să cauți cauza — afli mai mult despre ce poate provoca pierderea excesivă de păr în articolul despre pisica care pierde păr și ce înseamnă.
Pisicile în perioada de năpârlire
În perioadele în care pisica pierde mai mult păr, cantitatea înghițită în timpul toaletării poate crește.
Pisicile care trăiesc în interior pot pierde păr pe tot parcursul anului, iar unele pot avea perioade mai intense de năpârlire.
Cum îți dai seama că pisica elimină un ghemotoc de păr?
Înainte de eliminarea unui ghemotoc, pisica poate părea neliniștită și poate începe să aibă mișcări de vomă, să înghită repetat, să saliveze sau să își întindă gâtul.
Apoi poate elimina o masă umedă, alungită, formată în principal din păr și fluide digestive.
Este important însă să faci diferența între eliminarea ocazională a unui ghemotoc și episoadele repetate de vomă. Voma frecventă nu trebuie pusă automat pe seama ghemotoacelor.
Cum previi ghemotoacele de păr?
Nu poți împiedica o pisică să își înghită complet părul, dar poți reduce cantitatea pe care o înghite.
Periază pisica regulat
Periajul este una dintre cele mai simple metode de a reduce cantitatea de păr liberă de pe corp.
Prin îndepărtarea firelor moarte înainte ca pisica să se toaleteze, reduci cantitatea de păr care poate ajunge în stomac.
Pisicile cu blană lungă au nevoie, în general, de periaj mai frecvent, iar în perioadele de năpârlire poate fi necesar să fii și mai consecvent.
Alege peria potrivită
Tipul de perie trebuie adaptat lungimii și structurii blănii.
Pentru unele pisici este suficientă o perie moale, în timp ce pentru blănurile lungi poate fi necesar un instrument care să îndepărteze eficient părul mort și să prevină formarea nodurilor.
Important este ca periajul să fie blând și să nu provoace disconfort.
Consultă perii și piepteni pentru pisici — opțiuni adaptate diferitelor tipuri de blană.
Verifică blana și pielea
Periajul nu este util doar pentru reducerea ghemotoacelor.
Este și o ocazie de a observa dacă pisica are zone fără păr, roșeață, cruste, paraziți, noduri sau alte modificări ale pielii.
Dacă pisica începe să se lingă excesiv, cauza poate fi o problemă dermatologică sau dureroasă și nu doar faptul că „își curăță mai bine blana”.
Ai grijă la hidratare
O hidratare corespunzătoare este importantă pentru sănătatea generală și pentru funcționarea normală a tractului digestiv.
Asigură-i permanent apă proaspătă și încurajează consumul de lichide prin metode potrivite pentru pisica ta. Hrana umedă poate contribui, de asemenea, la aportul de apă.
Totuși, hidratarea nu trebuie prezentată ca un tratament pentru ghemotoacele deja formate.
Există hrană specială pentru ghemotoace?
Da. Există formule de hrană și recompense concepute pentru controlul ghemotoacelor de păr.
Unele dintre aceste produse includ ingrediente sau fibre care pot ajuta la trecerea părului prin tractul digestiv.
Găsești aici hrană pentru pisici — inclusiv formule adaptate nevoilor specifice.
Aceste produse nu sunt însă necesare pentru fiecare pisică și nu ar trebui folosite pentru a ascunde episoadele frecvente de vomă.
Dacă pisica elimină des ghemotoace sau vomită repetat, este mai important să fie identificată cauza decât să încerci să controlezi problema doar prin schimbarea hranei.
Sunt recomandate gelurile pentru ghemotoace?
Pe piață există geluri și lubrifianți digestivi destinați gestionării ghemotoacelor.
Unele produse sunt concepute pentru a facilita trecerea părului prin tractul digestiv. Totuși, VCA recomandă ca aceste produse să fie utilizate la indicația medicului veterinar.
Nu este recomandat să îi administrezi pisicii laxative sau alte produse destinate eliminării ghemotoacelor fără să discuți în prealabil cu medicul veterinar.
Cornell avertizează în mod special că laxativele nu trebuie administrate pisicii fără aprobarea și supravegherea medicului veterinar.
Când ghemotoacele de păr pot fi periculoase?
Problema apare atunci când masa de păr nu este eliminată și ajunge să obstrucționeze tractul digestiv.
Acest lucru este mai puțin frecvent, dar poate fi grav.
Un ghemotoc care provoacă o obstrucție poate duce la vărsături, dureri abdominale, lipsa scaunului și incapacitatea de a păstra apa sau hrana. În cazurile severe, poate fi necesară intervenția veterinară și uneori chiar intervenția chirurgicală.
Când trebuie să mergi la veterinar?
Nu aștepta ca problema să treacă de la sine dacă observi:
- episoade repetate de vomă;
- încercări repetate de a vomita fără să elimine nimic;
- lipsa poftei de mâncare;
- letargie;
- dureri abdominale;
- diaree;
- deshidratare;
- sânge în vomă;
- lipsa scaunului;
- incapacitatea de a păstra apa sau hrana;
- pierdere în greutate;
- toaletare excesivă;
- o creștere evidentă a frecvenței ghemotoacelor.
Aceste semne pot indica o problemă mai serioasă decât un simplu ghemotoc de păr. Verifică semnele care arată că pisica poate fi bolnavă pentru a ști când trebuie să acționezi rapid.
De asemenea, dacă pisica începe să aibă frecvent episoade de vomă, nu presupune automat că „are ghemotoace”. Voma poate apărea în numeroase boli digestive și nu numai.
Pisica poate avea ghemotoace fără să le verse?
Da.
O parte din părul înghițit poate trece normal prin tractul digestiv și poate fi eliminată prin fecale.
În alte situații, părul se poate acumula în stomac și poate rămâne acolo. Dacă masa devine prea mare și nu poate fi eliminată, există riscul unei obstrucții digestive.
Prin urmare, faptul că nu vezi ghemotoace în casă nu înseamnă că pisica nu înghite păr.
Întrebări frecvente
Cât de des este normal ca o pisică să verse un ghemotoc de păr?
Nu există o frecvență identică pentru toate pisicile. Ghemotoacele ocazionale pot fi normale, însă dacă apar frecvent, este recomandată o discuție cu medicul veterinar. VCA recomandă contactarea veterinarului dacă pisica elimină ghemotoace prin vomă mai des de aproximativ o dată pe lună.
De ce pisica mea face ghemotoace de păr foarte des?
Poate înghiți o cantitate mare de păr din cauza unei blăni abundente, a năpârlirii sau a toaletării excesive. Toaletarea excesivă poate fi asociată și cu alergii, probleme dermatologice, durere sau stres.
Pisicile cu blană scurtă pot avea ghemotoace?
Da. Riscul este mai mare la pisicile cu blană lungă, dar și cele cu blană scurtă înghit păr atunci când se toaletează.
Periajul ajută la prevenirea ghemotoacelor?
Da. Periajul regulat îndepărtează părul liber înainte ca pisica să îl poată înghiți în timpul toaletării și poate reduce formarea ghemotoacelor.
Sunt periculoase ghemotoacele de păr?
De cele mai multe ori, un ghemotoc eliminat ocazional nu reprezintă o problemă. Totuși, în cazuri rare, o masă de păr poate provoca o obstrucție digestivă serioasă.
Ce fac dacă pisica încearcă să verse, dar nu elimină nimic?
Episoadele repetate de vomă neproductivă trebuie luate în serios. Pot exista cauze digestive sau chiar respiratorii care nu au legătură cu ghemotoacele de păr. Este recomandată evaluarea veterinară.
Concluzie
Ghemotoacele de păr sunt o consecință a unui comportament perfect natural: toaletarea.
Atunci când pisica își linge blana, înghite inevitabil o anumită cantitate de păr. Cea mai mare parte este eliminată prin tractul digestiv, însă uneori părul se acumulează în stomac și formează un ghemotoc care este ulterior eliminat prin vomă.
Periajul regulat este una dintre cele mai simple metode prin care poți reduce cantitatea de păr înghițită. Acest lucru este cu atât mai important pentru pisicile cu blană lungă sau pentru cele care năpârlesc abundent.
Un ghemotoc eliminat ocazional nu este, de regulă, un motiv de panică. În schimb, ghemotoacele frecvente, voma repetată, lipsa poftei de mâncare, letargia sau încercările repetate de a vomita fără rezultat necesită atenție veterinară.
Vezi si
Pisica vomită — cauze și ce trebuie să faci











